On the Waterfront (1954)


Cel mai bun film al anului 1954, On the Waterfront este totodată şi unul dintre filmele de referinţă ale lui Elia Kazan. De altfel această peliculă se află între primele 100 de filme într-un top organizat de către Institutul American de Film (AFI). Scenariul semnat de către Budd Schulberg reprezintă o adaptare a unei serii de articole publicate de către jurnalistul Malcom Johnson în New York Sun.

După o carieră promiţătoare ca boxer profesionist, Terry ajunge în anturajul dubios al unui sindicat  al docherilor. Mulţumit de poziţia privilegiată pe care o deţine, dă puţină importanţă evenimentelor ce înconjoară această comunitate. Totuşi acest lucru începe să se schimbe odată ce o întâlneşte pe Edie, sora unuia dintre victimele sindicatului.

Deşi Elia Kazan încearcă să transmită prin intermediul acestui film un mesaj către masele de oameni subjugate de către diferite probleme sociale, cred că motivaţia sa este alta. Nu cu mult timp înainte de producerea acestui film, Kazan a fost implicat într-o anchetă privind descoperirea a 8 comunişti în industria americană de film. Pentru dezvăluirile făcute, regizorul american a fost aspru criticat de către mass-media. De aceea On the Waterfront este considerat răspunsul regizorului de origine greacă criticilor aduse. Mărturie stă chiar deznodământul filmului, ce reprezintă o perspectivă ideală a evenimentelor reale.

Vorbeam ceva mai devreme de lupta oamenilor de rând cu mafia, “lupul cel mare şi negru”. Ei bine aceste grupări dubioase îmbracă diverse forme, dar îşi păstrează întotdeauna aceleaşi obiceiuri. Întocmai ca lupul. On the Waterfront ne arată totuşi cum se poate lupta cu o asemenea sperietoare. Printr-o atitudine tolerantă, fricoasă şi spăşită nimic bun nu se poate întâmpla. Pentru a înfrunta şi depăşi un pericol este nevoie de curaj, solidaritate şi optimism. “Impossible is nothing”, vorba englezului.

Chiar dacă nu este la fel de cunoscut precum Alfred Hitchcock sau Stanley Kubrick, Elia Kazan face şi el parte din topul cinematografiei clasice americane. Având o filmografie ce conţine pelicule precum East of Eden, America, America, A Street Car Named Desire, Viva Zapata! sau Gentleman’€™s Agreement, Kazan nu are cum să lipsească din elita cineaştilor. Un alt lucru interesant la regizorul grec este consistenţa cu care l-a distribuit pe Marlon Brando în filmele sale, aceştia colaborând la numai puţin de 3 astfel de filme.

Trecând la distribuţia filmului, nu pot decât să laud toţi actorii ce au participat la această producţie. Prestaţia lor reprezintă probabil unul dintre cele mai importante puncte forte ale filmului. Acest lucru este dovedit şi de Oscarurile câştigate de Marlon Brando şi Eva Marie Saint. Cei doi au câştigat pentru rolurile lor principale, dar încă trei actori au fost nominalizaţi la categoria de cel mai bun actor în rol secundar. Aceştia sunt Karl Malden, Lee J. Cobb şi Rod Steiger. Dintre aceştia cel mai mult m-a impresionat Karl Malden, însă premiul i-a fost suflat de către Edmond O’€™Brien.

Nota IMDb: 8.4

Nota Movie Feeds: 8

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: